SOCOTRA UNFILTERED

In octombrie 2022 cand a sunat telefonul, de la capatul celalalt au venit urmatoarele: “Se face o tura in Socotra in martie 2023. S-a redeschis de anul asta (2022). Eu si B. mergem. Visez de 15 ani sa ajung acolo. Vrei sa vii?”

Soco….ce? Socotra? Imi suna cumva cunoscut, dar nu reuseam sa localizez pe harta mintii. Am deschis repede Google Maps si iaca Socotra – nu parea chiar la capatul lumii. Ba chiar cumva mai aproape decat alte destinatii indepartate, unele deja atinse, altele inca pe lista de asteptare.

Intalnirea mea cu Socotra s-a produs în martie 2023, când am petrecut o săptămână pe insulă într-un tur clasic. Inca de atunci și acolo, mi-a incoltit gandul sa revin … mai intai, pentru o lună.

In decembrie, acelasi an, m-am intors sa petrec 4 saptamâni pe insulă, pe noua mea planetă #mynewplanet.

O mai numesc insula fără filtru, nu doar pentru pozele care nu au nevoie de filtre de culoare, ci pentru că insula ți se dezvăluie așa cum e ea, sălbatică, aspră uneori, autentică, brută, fără intervenții umane sau artificialități care să “facă atmosferă” pentru călători. Peste toate peisajele, plantele și vietățile pentru care a fost numită “Alien Planet” sau “Galapagosul din Oceanul Indian”, am vrut sa așez în mintea mea traiul și cultura locale, pentru că Socotra este si o capsulă a timpului.

Au fost 28 de zile legate, din care mai mult de jumătate petrecute sub stele, la cort. Am trăit în ritmul natural al luminii soarelui și lunii fără alarme și snooze button.

Am stat o noapte la o familie de beduini la “munte” intr-un sătuc unde nu mai ajunsese picior de turist, am experimentat o nuntă locală inconjurată de cel puțin 150 de femei musulmane din Socotra, am mers cu pescarii dimineața după pește pentru masa lor de prânz și cină, am mâncat ca ei, cu mâna, în casele lor, am intrat în sate la întâmplare doar pentru câte ceva care îmi atrăsese atenția și-am stat de vorbă cu batrânii despre cum era pe vremea sultanului (până în 1967).

Pe scurt, am scotocit sau mai bine zis “socotrocit” insula pe toate părțile. Ghizii locali mi-au spus că dacă mai învăț și limba socotri sunt ca una de-a locului, că știu deja prea multe.

Am adunat aici povestile deja culese, ca pentr-un album cu cadre inghetate in timp. As zice ca Socotra e de văzut mai degrabă mai devreme decât mai târziu, ca nu va scăpa neschimbată, că așa e în firea lucrurilor mai ales într-o epocă în care, vorba lui Adnan, “the entire world is a village”.

In Socotra ma voi intoarce mereu impreuna cu alti calatori, dar si singura, cata vreme ma voi regasi in intalnirea cu ea.
Celor care vor alege să îi insoțesc pe noua mea planetă, oricum ieșiți din zona de confort odată ajunși acolo, îmi doresc să le fiu mai degrabă un mijlocitor care să le înlesnească înțelegerea unei lumi străine și ascunse nouă, înțepenită inca într-un timp din alte vremuri.

Chemarea catre un sine necunoscut. La vremea aceea, nu stiam ca telefonul primit in toamna lui 2022 avea sa-mi deschida un drum nou de parcurs si explorat, un alt fir rosu in intalnirea cu mine. Dincolo de cele 5 saptamani petrecute in Socotra, la care se vor adauga inca multe, am inceput sa calatoresc in Middle East, m-am apucat sa invat limba araba, citesc si studiez despre societatile islamice si lumea lor si, mai mult, peste cativa ani vreau sa ma mut si sa traiesc o perioada cel mai probabil in Oman (asta insemnand inclusiv mult mai aproape de Socotra☺.

Bine ai venit!
Amur taibe ( أمور طيبة) on #mynewplanet Socotra!

(Un fel de “hakuna matata” locală care inseamnă “totul este bine/ everything is ok” și pe care o auzi frecvent între localnicii din Socotra, chiar și atunci când doar se salută pe stradă)